Comentarii (16)
Cred ca inainte de orice, cel mai important este respectul. Indiferent ca exista pasiuni, vise, planuri diferite de ale celuilalt, cand respectul dispare, relatia nu mai are sanse. Pana la urma, de aceea ne indragostim, iubim, ne dorim alaturi, o persoana opusa noua, care sa ne echilibreze, sa ne completeze, sa aduca ceea ce ne lipseste.
Daca am fi ambii la fel, unde ar mai exista surpriza?! Neprevazutul? Frumosul? Bineinteles, ca trebuie sa fie "acel ceva", ca nu ma refer la indivizi total opusi, pe care nu ii leaga nicicum, nimic!
Este normal, sanatos!, sa ai pasiuni proprii, sa nu te agati de celalalt, sa nu respiri prin el, sa faci ceva pentru sufletul tau.
Poate ca iubirea nu dureaza vesnic, poate ca nu garanteaza o relatie pentru zeci de ani, insa respectul, prietenia, da!, pot face asta.
Saru-mana ,Dya !Ma bucur mult ca ai venit cu propria ta experienta de viata.Pana la urma eu nu scriu ca sa castig bani , faima ,uneori incerc sa imi asez unele lucruri in minte .
Cred ca este important sa stii sa evoluezi in doi,sa-ti respecti partenerul de viata si sa nu incerci sa-l schimbi,sa incerci doar sa-l intelegi si sa gasesti puntea de comunicare dintre doua suflete,doua caractere care intr-o buna zi au consimtit sa mearga pe acelasi drum....chiar daca niciodata nu stii ce se poate intampla pe acel drum....
Saru-mana , Cleme! Am avut ceva de invatat din postarea ta.
Nu stiu daca este neaparat propria-mi experienta, dar da,,, face parte din ea, cumva.
Au fost momente frumoase sau mai putin frumoase,,, momente in care intreaga lume era a mea, dar si momente in care pur si simplu as fi vrut sa las totul in urma si sa plec, pur si simplu. Din motive nu atat de grave, mai degraba puerile (acum asa imi par).
Si totusi, dupa 12 ani de relatie, inca imi mai privesc sotul cu dragoste, inca simt fiori cand ma tine de mana, inca il astept cu nerabdare acasa, inca imi este dor de el cand pleaca in delegatie chiar si numai pentru o zi, inca ma supar daca pleaca de acasa fara sa ma pupe,,, si multe ar mai fi de spus.
Ideea este ca o relatie exista si dureaza atata timp cat isi doresc cei implicati. Poate dura un an doi, trei sau o viata. Doar de ei depinde daca lasa loc monotoniei si inlocuiesc iubirea cu obisnuinta!
Ce frumos ai scris!!!
Mersi , Gaby.Uite asa peste o suta de ani cand voi fi pe lumea cealalta o sa aflu ca terapia mea a ajutat si pe altii macar pentru ca au petrecut frumos cateva minute.
Foarte frumos si adevarat!! 
tare frumos ai spus
Va multumesc!Sa stiti ca asa a iesit.Eu incepusem sa scriu cu gandul sa las totul in coada de peste .
Sincer sunt multe de zis pe acest subiect. Incep prin a spune ca la noi in familie a fost un divort, si anume mama. a divortat dupa ceva ani de chin, batai si multe alte lucruri putin spus urate, despre care nu vreau sa imi amintesc dar imi sunt intiparite bine in minte.
In zilele astea, divortul parca a devenit o moda, orice motiv, cat de mic, gata divort. Mi se pare total anormal. Daca ai stat cu un om ceva ani, i-ai vazut defectele, l-ai acceptat asa cum este, te casatoresti si dupa 1-2 ani, gata divort. Cu asta nu sunt deloc deacord. Cand se ajunge la lucruri urate, violenta, atunci da, mai bine fiecare pe drumul sau.
Sper sa imi lumineze Dumnezeu mintea, sa nu ajung sa fac un astfel de pas niciodata, din lucruri marunte si nimicuri.
Oricum ma consider o fericita, am un sot minunat langa mine, inseamna totul pentru mine, mi se face dor de el oricat de putin lipseste.
Casa de piatra in continuare, Rocsi!
ULTIMELE COMENTARII
TOP
utilizatori
2052 puncte
1250 puncte
1198 puncte
1103 puncte
1000 puncte
CONTACT
Bucataras.ro
[email protected]
