Deschid usa si pasesc. E caldut inauntru. Mese multe, ingramadite, un meniu cat un perete, zdranganit de farfurii, cani sorbite, forfota. Am pasit intr-un film in care regizorul a plasat din neatentie si cateva elemente care nu se potrivesc: mese noi, tacamuri de plastic si personaje contemporane, totul intr-un decor de prin anii ‘80. Nu e greu sa-ti imaginezi cum arata acest loc in urma cu douazeci-treizeci de ani: aceeasi casierie unde intai platesti, oamenii care stau la coada, acelasi gemulet si femeia careia trebuie sa-i spui telegrafic ce doresti, sau sa mimezi in caz ca nu stii o boaba de polona. Dar fara intrebari de genul “ce imi recomandati?”. Trebuie sa stii.
Urmeaza alta coada din fata altui geam mic unde intinzi un bon ce poate fi scris si de mana, mancarurile lacto-vegetariene la care s-au adaugat in timp si cateva cu carne, parca aceleasi bucatarese in haine albastre, miros laptos si atmosfera greu de descris. Un amalgam de personaje: cersetori sau pur si simplu oameni cu venituri mici, batrani, studenti, turisti, oameni imbracati bine care vin aici pentru o emotie, sau din curiozitate. Si eu cu un aparat foto in mana, incercand sa ma strecor in vietile lor, nefiind nici turist, dar nici chiar locuitor, ci un personaj care inca isi cauta locul in acest oras. Bar mleczny - “barul de lapte” este locul unde gasesti de toate, unde observi si esti observat, studiat, unde mananci si interactionezi, in functie de episodul in care te afli.
 |
 |
 |
 |
A gusta din atmosfera locului - oamenii
Uneori ti se aseaza cineva la masa, o bunica. Scoate un album foto si incepe sa iti arate copii, nepoti, poze cu ea. Nu intelegi mare lucru din ce spune, dar ochii ii sclipesc, asa ca asculti. Alta data stai singur, nimeni nu te intreaba nimic. Observi un batran cum duce castronul la gura si soarbe pana la ultima picatura de supa. Te uiti in farfuria ta. Ridici iar privirea si il vezi ca zambeste. Poti sa-ti imaginezi ca e fericit. Altadata e un grup de studenti care se arunca in rasete la masa, gesticuleaza, vorbesc tare. Uneori e cineva care priveste cand in farfurie, cand pe geam. Poate isi aminteste ceva.
Ne asezam la masa si imediat ne este strigata comanda. In bucatarie e forfota, o poti vedea prin geamul mic. Oale mari aburind, polonice umplandu-se si golindu-se, omlete care sfaraie in tigai. Privind inauntru te simti ca la bunica acasa: este un abur fin si-o caldura, oale vechi clocotind, aceleasi retete, facute si ras-facute in fiecare zi. Sau poate depinde de starea pe care o ai: daca vrei sa patrunzi in acest loc sau daca il lasi sa iti intre in suflet. Intr-o zi fara chef poate sa-ti para doar o cantina comunista, schimbata un pic de vreme.
 |
 |
Ne luam farfuriile. Am comandat o supa de sfecla cu boabe albe mari de fasole, pierogi si nalesniki (un fel de clatite trecute prin pesmet), ambele cu varza si ciuperci, nu stiu de ce n-am luat cu umpluturi diferite, cred ca din neatentie, dar au fost bune. Apoi au urmat pyzy (gogosele de gris umplute cu carne) si cate o cana cu cafea care e mai mult lapte cu o nuanta de cafea de orz. Toate sunt calde si foarte gustoase. Portiile sunt destul de generoase, iar pretul total de 15 zloti.(cam 15 lei in total)
 |
 |
 |
 |
Istoria “Bar mleczny”. De ce l-au inventat comunistii
In anii 60, aceste “bar mleczny” au aparut pentru a oferi o alternativa ieftina oamenilor care nu aveau cantina la locul de munca. Erau subventionate de stat si meniul era clar stabilit. Acum au mai ramas doar cateva in Varsovia (unul dintre ele fiind acesta) si Cracovia, sunt private, insa in mare parte, primesc si ajutor de la stat. La inceput se putea manca doar lacto-vegetarian, mancarurile cu carne lipsind complet, la fel si bauturile alcoolice. Dupa caderea comunismului, carnea a fost introdusa in meniu, insa alcoolul nu.
 |
 |
Unele lucruri s-au schimbat putin, dar majoritatea au ramas la fel. Inca mai poti gasi la unele dintre ele, sticle de oranjada sau cola ca pe vremuri, iaurt, aceleasi retete cu smantana si zahar grunjos, compot cald de fructe.
Am incercat, de cate ori am poposit la cate vreo cantina din acestea, sa gust cate un pic din fiecare: si din pierogi, umpluti cu branza, carne sau varza si ciuperci, sau din cei cu nume simpatic, “pierogi leniwy”(lenesi) care sunt niste bucatele romboidale de aluat cu branza, fierte ca niste coltunasi si scaldate in smantana cu zahar. Am incercat si compotul dulceag si omleta acoperita de cateva linguri zdravene de magiun. Dar am gustat mai ales din atmosfera locului. Mai sunt multe pe lista pentru ca meniul nu este deloc limitat. Nu e mancarea pe care o gasesti la un restaurant de lux care sa te rasfete, dar are ceva autentic, de casa. Preturile sunt mici. Iar oamenii si decorul sunt gratis.
 |
 |
 |
 |
Am iesit de acolo in frig si am citit numele scris candva, demult, pe sticla usii:“Bar zlota kurka mleczny”. Cuvintele sunt amestecate, dar polonezul de rand stie ce inseamna “Lacto-bar gainusa de aur”. Am lasat gainusa in urma, cu aurul acelui timp, cu umbrele din fotografiile palide aratate de o bunica, oricui o asculta. In aceste orase ce se scutura de trecut, se mai reconstituie pe alocuri decorul pierdut al unui film alb-negru ce inca mai ruleaza. (by Adinuta - Varsovia)
