M-am tot gandit daca sa scriu sau nu , intr-un final m-am decis sa povestesc despre prietenul meu chiar daca locul povestii poate nu e aici .
Ma scuzati daca va intristez . ,, Nu-ti trebuie decat o privire sa te indragostesti si nu ai nevoie de cuvinte ca sa te inteleaga,, asa as descrie prima clipa in care l-am vazut pe cel mai loial si bun prieten pe care l-am avut ; un catel Labus ( ii spuneam Buss).
Impreuna cu el am petrecut 17 ani , era doar un ghemotoc cu blana cu ochii mari si expresivi,se putea citi in ochii lui cat este de nelinistit dar in acelsi timp curios. A fost intr-o dimineata de vineri in luna martie 1996 cand l-a adus tata acasa . Mi-a spus ca l-a gasit pe strada , statea langa mama lui care fusese lovita de masina pe o trecere de pietoni din oras .
Asa a inceput povestea .
Eram clasa a noua si in vacanta de vara din acel an am stat cu el, l-am dus peste tot cu mine . Alerga pe langa bicicleta , innota cu mine , atat cat rezista . Diminetile astepta sa deschid usa si sa-l iau in brate sa mergem sa mancam . Intr-una din zile am decis sa-l fac cu praf pentru purici si nestiind ca o sa aiba probleme daca se linge l-am lasat sa-si faca de cap , nu va spun cum a aratat dupa , era o minge . I-am facut dus si am stat toata noaptea langa el sa nu i se intample altceva .
Au trecut multi ani , multe vacante petrecute acasa si multe peripetii cu catelul meu drag . In primavara lui 2009 s-a simtit foarte rau , nu vroia sa manance de fapt nu mai vroia nimic , doar sa fie lasat in pace . Am decis atunci sa il duc la veterinarul din comuna sa vedem ce are . Vreau sa va spun ca nici macar nu a pus mana pe el si ne-a spus: omorati-l , va dau eu altul . Asa ceva era inadmisibil pentru mine si atunci l-am adus in oras intr-o duminica seara si am ramas cu el acasa pana marti , cand trebuia sa mergem la veterinar. Am ajuns in fata cabinetului si cu curaj am intrat in cabinet cand ne-a chemat Marius , asistentul. S-a urcat singur pe masa de consultatii si a stat cuminte pana cand medicul l-a consultat . Dupa 3 zile , prietenul meu , era operat si bineinteles salvat . A mai stat cu mine in oras doua saptamani , pana cand i-a revenit cheful de viata , si pana cand am mers din nou la medic sa-i scoata firele .
A continuat sa fie acelasi catel vesel, expresiv si foarte loial familiei .Vineri (2 august 2013) plecand de la birou m-a sunat tatal meu ca a venit cu Labus la veterinar pentru ca este foarte rau bolnav . Atunci ne-a spus ca nu mai are ce sa-i faca , este prea batran si sa-l lasam linistit sa-si vada de drum . Ne-am intors in sat , a stat cu noi si noi cu el incercand sa-i facem ultimele zile , ore , clipe cat mai frumoase si mai linistite . Sambata la ora 16.22 s-a invartit pe langa noi , dorind parca sa-si ia ramas bun . M-am asezat langa el , pe ciment , si-a pus capul pe mana mea si si-a dat ultima suflare .
Asa s-a terminat povestea. :((
A fost si va ramane in sufletul meu, si nici un altul nu ii va lua locul .
