Acum ceva timp am fost dezamagita de singura si cea mai buna prietena a mea. Probabil ca e si vina mea,o cunosc foarte bine,ne stim de 17 ani,am copilarit impreuna,am facut foarte multe lucruri impreuna...am stiut intotdeauna ca daca o voi supune unui test de prietenie,va pica testul dar am continuat sa o consider cea mai buna prietena.De-a lungul timpului s-a intamplat sa spuna multe lucruri la adresa mea,de multe ori lucruri neadevarate. barfe rautacioase,acuzatii grave la adresa mea,dar am iertat-o de fiecare data,de nenumarate ori, chiar daca nu a meritat.Intr-o zi am observat anumite lucruri la ea si stiind totusi ca va pica testul am supus-o totusi acestui test si l-a picat cu brio,m-a durut enorm de tare pentru ca am tinut enorm la ea,am fost tot timpul langa ea atunci cand a avut nevoie,am intervenit mereu in apararea ei atunci cand poate nu trebuia,am ajutat-o tot timpul fara sa cer ceva in schimb...recunos,m-a ajuntat si ea foarte mult dar mereu am rasplatit-o!!!In ciuda faptului ca m-a dezamagit,inca tin la ea,inca o consider prietena mea,inca o mai ajut,si ma intreb de ce??? Ori sunt prea buna,ori prea proasta???Raspunsul nu il stiu dar mereu spun,sa fiu eu mai buna ca altii,o fac pentru mine,pentru linistea sufletului meu,este cineva acolo sus care vede totul! In viata suntem rasplatiti dupa faptele noastre si rau faci,rau gasesti,bine faci, bine gasesti! Nu am de gand sa ma schimb,vreau sa raman asa cum sunt,chiar daca de foarte multe ori in viata m-au ranit persoanele dragi,la care am tinut cel mai mult si continua inca sa ma mai raneasca dar ce nu ma doboara ma face mai puternica,asta chiar e adevarat!!!
Din pacate se intampla sa mai am si alte dubii in ce priveste viata mea,si las inca o persona sa faca ce vrea cu viata mea...si din nou ,nu stiu de ce accept toate astea. Mi s-a mai spus ca nu ma merita...nu sunt nici eu perfecta,dar incerc sa fac sa mearga totul bine dar singura nu pot face totul.Nu am curajul sa vorbesc cu nimeni despre aceasta poblema si nu stiu cum sa fac si ce sa fac sa fie bine si pt mine,macar un pic...pana voi gasi curajul si persoana potrivita,merg inainte asa! Nu am persoana potrivita cu care sa discut,care sa ma sfatuiasca si care sa ma ajute! Intotdeauna am fost atenta doar la problemele celorlalti,am incercat sa fiu prietena buna a altor persoane,dar pt mine nu a existat decat o singura persoana dar care m-a dezamagit si care oricum e prea imatura sa imi poate da anumite sfaturi,pt ca eu a trebuit sa fiu matura si pt ea sa am grija sa nu faca pasi gresiti...I-am vrut prea mult binele si nu a stiut sa aprecieze...Sunt prea buna sau prea proasta?
pana la urma de ce sa ma uit cum e la unii si la altii?ca doar nu ei trec prin situatia mea...nu e o situatie rea dar daca se poate mai bine,de ce nu?
