Sunt fascinat de predispoziţia oamenilor de a avea ceea ce este interzis, de a gusta ceea ce nu le face bine, de a experimenta noul chiar dacă e periculos.
Există un proverb care spune că tot ce e bun în viaţă ori e ilegal, ori e imoral, ori îngraşă. De unde şi vedem puşcării pline, moralitate la pământ şi obezitate cât cuprinde. Ba ni se spune că „plăcut la vedere şi bun la gust era fructul oprit”, acela despre care mulţi zic că era „mărul lui Adam” şi care de fapt era fructul pomului cunoştinţei binelui şi al răului.
Deci chiar şi protopărinţii noştri au avut gusturile noastre, dorinţa de a vedea cum este un lucru, indiferent de risc, care în cazul lor şi al nostru, a fost acceptarea morţii ca plată a poftei şi neascultării.
Şi să ştiţi că acest sentiment îl avem toţi, pentru că nu cred că există persoană care să treacă pe lângă o gogoşerie de exemplu, şi să nu înghită în sec. Nu ştiu dacă cineva în copilărie sau chiar la vremea maturităţii nu s-a uitat cu jind la cireşele sau merele vecinilor. De multe ori copii şi poate mari ne-am dorit să mâncăm de la alţii, pe ideea că e mai bun de la altul.
Astea sunt lucruri minore, dar au aceeaşi idee. Că omul e supus mereu dorinţei de a gusta fructul oprit. E vorba de poftă, pentru că sunt convins că Adam şi Eva nu au mâncat o ladă de fructe, decât au gustat. Şi noi la fel, dorim să gustăm, să vedem cum e. De fapt spunem de multe ori că „pofta e mare”. Numai că această poftă îndeamnă pe om să guste şi alcoolul, şi tutunul, şi drogul, şi dulcele, şi alte asemenea elemente care creează dependenţă şi implicit scurtarea vieţii cu finalul de care vorbeam mai sus, anume moartea.
Vă spun sigur că în această ecuaţie, în care avem 2 termeni cunoscuţi, omul şi ispita, mai intră şi termenul necunoscut pe care de multe ori îl numim diavol. Se poate vedea acest lucru foarte simplu când îţi doreşti să posteşti. Atunci vin toate poftele, atunci apar durerile de stomac, atunci apar ca din senin ispitele, drumurile, necazurile sau bucuriile ce trebuie hrănite bine, în nici un caz cu hrana de post.
Sunt unii care doresc să se lase de alcool sau fumat şi atunci apare mereu cineva care să-ţi dea o ţigară gratis, „să-ţi facă cinste” cu un pahar şi uite-aşa se alege praful de dorinţa de a scăpa de un viciu. Şi când vrei să faci o cură de slăbire, ba vine Crăciunul, ba Paştele, ba ziua cuiva, te duci pe la părinţi şi nu poţi să refuzi o mâncare „ca la mama acasă”. Să-mi spună orice şofer că pe o şosea liberă, dreaptă cu un asfalt rezonabil merge cu 50 km/oră, fără să fie tentat să calce acceleraţia.
E greu cu fructul oprit. Sincer nu ştiu rezolvarea, pentru că văd că acest copac face fructe tot timpul anului, şi are ramurile încărcate mereu, şi aplecate să ajungă toată lumea să ia un fruct. Şi ceea ce este mai interesant că nu toate fructele au acelaşi gust. Nu. Fiecare fruct capătă un gust în funcţie de ceea ce gândeşte omul.
Şi dacă de obicei după ce mâncăm trebuie să bem ceva, m-aş bucura dacă omul, ar înseta spre cunoaşterea lui Dumnezeu, cel ce poate să stingă văpaia dorinţei de a consuma din fructul oprit.
multumesc Parinte drag, asemenea si voua!
