Postat de Ducesa in Cu de toate pe 30 Aug 2014 | 2357 vizualizari
Deci da,ca mai mult nu zic,da stiu multe,simt si mai multe....
Meri, daca mai vine si la anul in vizita, deja-l consider din familie , ca si eu l-am intalnit de 3 ori
)
Da, Merișor, despre asta am și vrut să vorbesc de fapt, despre frumusețea interioară, cea care luminează chipul și emană blândețe. Și eu mă bucur că i-am întâlnit și am credința că vor mai fi ocazii, de nu, în suflet vor rămâne mereu!
Știu, Cleme, tu ești un leuț sensibil, chiar de vrei să pari un paraleu!
Meri, vezi, după o vreme, tot vorbind, întâlnindu-ne, ştiind o parte din bucurii şi din necazuri, petrecem mai bine, mai uşor clipele pe aici, înlesnind viitoarele întâlniri, pe care, fiecare din noi, cei ce ne-am mai întâlnit, ni le dorim.
Altfel, vezi că a postat azi Adi ceva şi aş fost curios să văd părerea ta. )
Ina) şi eu care credeam că la cât sunt de gălăgios (uneori) n-o să mă mai primiţi deloc.
Ești gălăgios, Padre? Uite, despre asta n-am scris, dar de-o făceam, aș fi mințit. La mine n-ai fost.
Ducesă, la tine am fost ascultător, doar ai văzut. Eram după drumuri, căci altfel, dacă prindeam o zi întreagă...
Nu cred până nu văd!
Bineee, la runda următoare (poate la noi) ai să vezi. Ahh, că lipsesc acum de pe site bucătăraşii care mă "acuză" de logoree.)
Eu cred că ăsta-i doar un mit. Și-aș mai distruge eu unul, de-aș vorbi mai mult, cel că ai fi mare gurmand.
N-am zis că-s cel mai mare, doar că nu se pune pe mine nimic. Şi apoi, cum era să mănânc aşa mult dacă nu muncisem deloc în ziua respectivă.
N-am avut coasă, c-ai văzut câte pogoane de gazon am. Te rugam să-l aranjezi nițel.
Acolo era mult de muncă, nu ştiu dacă terminam într-o săptămână.
Frumos scris despre un om frumos!
Mulțumesc, MotanLaOale. Deși căutăm cuvintele potrivite pentru a descrie un om, o stare, parcă oricâtă nuanță ai încerca să dai, oricât de fidel ai vrea să reproduci, nu o poți face la modul perfect. Nici încătușarea într-o definiție fixă, nu-mi pare corect. Trebuie să mai rămână loc și imaginației.
Așa am gândit și eu, Padre. O idee rea n-ar fi fost, eu, împreună cu fetele, ne găseam de lucru. Ai văzut ce mare-i Pallas-ul!
Eu n-am sa scriu despre Padre, scriu despre intalnirea noastra care a fost una speciala, cu emotie, cu ganduri bune, cu bucurie, de suflet. O intalnire care mi-a ramas in minte si o tin acolo. Imi pare bine ca am avut prilejul sa cunosc un om cu adevarat frumos ....
PS: eu la scris nu ma pricep
Liliana, am pomenit și l-am menționat pe Padre, cunoscându-l de ceva mai mult timp, prin multe discuții interesante, fiindu-mi cumva sub observație. La fel pot spune, cu alte calități puse în evidență, despre mulți alți oameni ce s-au perindat prin viața mea. Pe unii nici nu-i nevoie să-i cunoști prea mult, dintr-o privire îi citești; așa ești tu, radiezi lumină și bunătate. Iar eu sunt bucuroasă că v-am cunoscut și în realitate, deși am avut sentimentul că vă știu dintotdeauna.
Și am uitat să zic: foarte bine te pricepi la vorbit, deci și la scris!
Perfect de acord Ducesa.
Ma bucur enorm ca am avut privilegiul sa-l cunosc pe Padre,mai intai virtual si apoi si in realitate.
Unul din prietenii aceia adevarati la care gasesti alinare in clipe grele dar si caruia simti nevoia sa-i impartasesti o bucurie.
In viziunea mea este ceea ce se numeste OM,iar Liliana il completeaza minunat.
Chiar de uneori mi-a promis cate-o urecheala,nu s-a tinut de cuvant )))
cu siguranta ca asa este ...dar cum eu de Padre nu puteam vorbi ( prietenii stiu de ce), am vorbit de intalnire.. ... mereu am gandit ca oamenilor, prin puterea de Sus, le este dat sa intalneasca alti oameni atata vreme cat exista esenta acel ,,ceva" special exista.Nimic nu este intamplator. Asa a fost si cu noi. Multumesc frumos de aprecieri, unoeri sunt mult prea mult laudata. Ma invat rau
Mă bucur, Diaconta, că împărtășim aceleași impresii. Am convingerea că mulți alții simt și gândesc la fel, poate nu toți și-au exprimat deschis părerile, însă în sinea lor așa îl simt pe Padre, prieten bun și om de valoare.
De urecheli n-am auzit să aibă-n obișnuință, poate doar de câte-o mustrare blândă ori vreo dojană părintească.
Așa-s și eu, Liliana, deseori prea lăudată, dar știi ce repede m-am acomodat!