Dealungul mileniilor ceaiul a devenit foarte popular în mai multe culturi.
Istoria ceaiului începe cu trei mii de ani înainte: conform legendei primul care a descoperit întâmplător efectele lui benefice a fost împăratul chinez Sen-Nung (În China de numele lui se leagă şi descoperirea vindecării şi a agriculturii). Ceaiul a fost introdus treptat, dar mai înti ca condiment, sau fiert în mâncăruri. Cultul ceaiului a apărut doar în timpul dinastiei Han (206-220), atunci au început să-l aplice ca medicament, respectiv un poet cu numele Lu-Yü atunci a pus bazele ritualului de a bea ceai, în care el spera că a descoperit o armonie deosebită. Încetul cu încetul au apărut şi ceainăriile: mai întâi prin vânzătorii ambulanţi pe urmă au apărut şi mici ceainării. Când Marco Polo ajunge în China ceainăriile deja fac parte din cultura locală. În mod ciudat marele descoperitor nu preţuia mult ceaiul, zicea (precum mai târziu şi Mao Ce Tung) că este "băutura femeilor şi bătrinilor".
Fiert sau opărit?
Dealungul secolelor technica preparării ceaiului s-a dezvoltat în continuu. În timpul dinastiei Ming în locul oalelor de încălzit apă din lut se aplicau ceşti de ceai: frunzele de ceai se plasau în acestea sau în ceşti de porţelan, care în loc de fierbere au fost opărite cu apă fierbinte.
Încetul cu încetul se leagă in jurul ceaiului ştiinţe din ce in ce mai mistice. Călugării taoişti chinezi au afirmat că ceaiul nu numai că face mintea mai ageră, dar ne porneşte spre înţelepciune, ridică spiritul. Călugarii au fost cei care au îmbogăţit consumul de ceai cu rituale religioase.
În sec. XII-XIII ceaiul s-a răspindit din ce în ce mai larg, dar fără a-i scăda respectul mistic ce-l înconjura. Şi în familiile cele mai simple consumul de ceai a fost un ritual inedit, părinţii şi-au educat copii îndelung în preparerea şi consumul adecvat al ceaiului.
Ceaiul ajunge in Europa
Cu toate că prezentarea consumului de ceai apare într-un ghid din India din 1588, ceaiul ajunge în Europa doar în sec. XVII.: compania olandeză din India Orientală a importat primul transport din Macao în Amsterdam. Cu puţin timp în urmă şi Anglia începe comerţul de ceai. Cultivarea în Europa însă a ceaiului multă vreme nu a avut succes: chiar şi trasportul sâmburilor de ceai foarte sensibili s-a dovedit a fi o problemă dificilă. Mai târziu un botanist cu numele Ward a confecţionat o cutie specială cu care s-a reuşit plantarea lor şi în pământ european.
La început Franţa a avut reţineri faţă de băutura din orient, dar foarte rapid ceaiul a cucerit şi curtea lui Ludovic al XIV-lea. Cu toate că şi la ei multă vreme doar aristocraţia avea acces la ceaiuri, ei a fost primii care l-au răspândit şi în rândul maselor largi: cu toate că englezii au întrodus în cultura lor mult mai devreme ritualul băutului de ceai, primele saloane de ceai sânt deschise la inceputul anilor 1900 la Paris.
Ceaiul de la ora cinci
Cu toate că francezii au dechis saloane de ceai separate, la englezi ceaiul apare deja în anul 1657 intr-o cafenea numită Thomas Garraway. Dintre efectele culturale însemnate ale ceaiului merită de amintit că ceainăria ce se dechide in 1706 la Londra putea să fie frecventată şi de femei, cu toate că ele nu aveau acces nici in legendarul "coffee house". Între 1700 si 1800 – in mare parte datorită taxelor pe ceai anulate în 1783 – consumul de ceai pe ţară a devenit de 15 ori mai mare. În secolul XVIII au deschis "tea garden"-urile, adică grădinile de ceai, care dădeau noi posibilităţi de dezvoltare pentru ceai: localnicii au frecventat grădinile de ceai împreună cu familia, şi aici a debutat cealaltă invenţie brevetată a bucătăriei englezeşti, sandwich-ul.
În secolul XIX. a devenit general obiceiul de gustare de după-masă combinată cu băutul de ceai, care mai înti a fost în jurul orei patru, dar la începutul sec. XX s-a decalat la ora cinci. Idea se presupune că provine de la prinţesa Bedford, cine a introdus-o în 1840: ceai afternoon la locul de muncă, acasă, şi însemna pauză, ritual important. În curtea regală şi în nenumărate familii engleze şi azi se păstrează tradiţia ceaiului de la ora cinci.
SURSA>
http: www.cerbona.hu ro magazin_pentru_femei_ceainarie_istoria_scurta_a_ceaiului.html
