Daaaa, pe lângă prosoape, mai are o teorie, de fapt nu e teorie, e ceva real. În copilărie, la sat când se sacrificau animalele, burta și mațele erau aruncate la groapa de gunoi, oarecum, așa i se spunea. Și amărâții, adică țigani, mai pe românește, luau tot ce se arunca, le curățau și preparau așa cum știau și cu ce aveau ei la îndemână. Ei, și de aici, cultul că ciorba de burtă e un preparat țigănesc, a făcut-o să nu guste, niciodată. Am reușit să o fac să mânănce o poșție de ciorbă de burtă preparată de mine, împreună cu ea, ca să vadă clar, că nu e mizerabilă, darrrr tot a rămas cu reminescențe. Așa că am găsit această variantă care chiar i-a plăcut și savurat Hai, că m-a luat valul )