Astazi mergem sa facem inlocuirea periodica a aparaturii. Actiunea are ceva din adrenalina unui safari.Caile de acces sunt aproape impracticabile sau inexistente iar ultimii metri nu sunt pentru cei cu o conditie fizica obisnuita sau slabi de inger caci trebuie sa escaladam de mai multe ori mici dealuri si rambleul caii ferate ce are pe alocuri o inaltime respectabila si o panta buna pentru antrenamentele montagnarzilor.Numai ca noi trebuie sa facem toate acestea cu un harb din dotarea institutiei pe care il conduce cu incantare ( puteam cara aparatura cu trenul sau cu o masina personala) seful meu ce pare un sofer de off- road , dar doi colegi nu-i admira reflexele excelente si prefera sa parcurga pe jos ultimii zeci de metri in timp ce masina face o escalada la un unghi ce-i poate destabiliza centrul de greutate si s-o rostogoleasca spre baza dealului foarte abrupt din varful caruia incepe rambleul si mai abrupt .
Daca urcusul este destul de greu coborarea pe panta accidentata a rambleului este o loterie ce starneste rasul privitorilor pentru ca nu avem cum sa ne folosim de maini (caram aparatura deloc usoara).
Mimica si miscarile sunt marcate de sfortarile uneori disperate sau caraghioase. Nimeni nu se gandeste (poate nici nu intereseaza pe nimeni) la necesitatea construirii unor cai de acces . Lipsesc atatea , ar lipsi numai un raport de eveniment in care sa se mentioneze eforturile sisifice ce pot epuiza angajatii inainte de a ajunge macar la instalatii unde trebuiesc luate deciziii aflate sub incidenta Codului Penal ce pot fi influentate de sfortarile facute , accidentari sau de momentele de tensiune in care integritatea fizica a fost pusa sub semnul intrebarii.
A fost o zi superba de primavara , dar faceti un efort de imaginatie ca sa-i puteti vedea cu ochii mintii pe cei nevoiti sa inoate prin nameti sau sa suporte ploaia mergand pe coate si genunchi in timp ce fac tot ce v-am povestit si uneori si alte treburi in plus.
Eu nu am nicio experienta insa nicio clipa nu m-am temut pentru ca oamenii astia imi dau o senzatie de siguranta atunci cand isi fac treaba cu toate ca nu as merge cu ei la o bere scarbit fiind de proastele lor obiceiuri de a minti cum respira sau de a turna tot ce aud ba chiar si ceva in plus.(Asa i-a format sistemul.)
Toti sunt aproape de batranete , departe de entuziasmul si disponibilitatea la efortul din anii de inceput si nu stiu cine va putea face tot ce v-am povestit pana la 65 de ani si nu stiu in viitor cati vor fi dispusi sa o faca in conditiile actualei salarizari , dar sunt sigur ca generatiiile tinere invatate doar cu stresul butonarii smartfoanelor vor spune despre dansii ca erau cei ce puteau.
