Strada Khaosan,din inima Bangkokului,este un adevarat Mecca al backpackers-ilor, adica al celor care au luat lumea la pas cu un rucsac in spate. Nu este un loc unde sa te opresti pentru o perioada indelungata, este mai degraba un punct de rascruce, te opresti sa te odihnesti, sa iti planifici urmatoarea calatorie, sa iti cumperi bilete sau sa vezi cum iti prelungesti viza. Daca esti mai titrat, probabil iti vei revedea multi prieteni pe acolo.
Cum arata Khaosan Road? O strada, nu prea lunga, dar cand ai pasit in ea parca si uiti ca esti in Thailanda. Toate natiile cred ca au pasit pe trotuarele ei, unii si-au lasat amprenta mai puternic, altii n-au stat mai mult de o noapte. O strada care nu doarme, mereu vei gasi un loc deschis, mereu vei gasi pe cineva cu care sa schimbi o vorba. Oamenii sunt deschisi, intra in vorba fara sa se cunoasca si nu e neauzit sa gasiti prieteni comuni,chiar daca sunteti din tari departate una de alta.
N-am mai calcat pe acolo de vreo zece ani, sunt sigura ca s-a schimbat mult intre timp, dar pentru mine ramane locul in care am facut cunostiinta cu lumea mare si in care am invatat sa iau decizii. Am mancat si am baut la aceeasi masa cu oameni de pe tot mapamondul, am auzit dialecte si limbi de care nici nu stiam ca exista, am impartasit experiente cu persoane din medii diferite si totusi n-am intalnit nici macar un roman. In 1996 ,cand am ajuns pentru prima oara,inca nu era o destinatie populara pentru romani, doar rataciti asa ca mine.
Acolo am ajuns eu sa iubesc mancarea picanta si sa apreciez condimentele. Am aflat cu stupoare ca embrionii de pui sunt comestibili, ca pentru altii insectele si scorpionii crocanti sunt o delicatesa si ca nu orice este cracanat pe doua betigase, facut pe gratar si arata apetisant este si bun de mancat. Pentru că era vorba de un sobolan, asemenea celor ce se perinda noapte de noapte in vecinatatea strazii Khaosan. Nu ca acolo nu o fac, dar este mai mare aglomeratia.
Am stat la rand la carucioarele care gateau in mijlocul strazii, acolo am mancat cea mai buna noodle soup si de abia asteptam sa fie gata si portia mea de clatite cu banane. Am invatat ce inseamna un curry thailandez si ca orezul se poate manca si in altfel decat pilaf. Am gustat pentru prima oare coriandru si tapioca si am prins drag de fructele de mare.
M-am prins si ca nu doar extraterestrii vomita verde fosforescent si ca durianul este un fruct pe care nu-l voi indragi niciodata. Vanzatorii de fructe m-au incantat cu maiestria cu care isi curatau produsele, mi-au aratat cum se curata un ananas si mi-au facut cunostinta cu fructe noi, de care nu mai auzisem niciodata. De Pepsi la pungă si acum imi amintesc cu drag. Pur si simplu se turna un Pepsi in punga, se lega la gura si se introducea un pai. Tare cool mi se parea ca ma plimbam eu pe strada cu punga mea de racoritoare .
De cumparat gaseai orice iti poftea inima, de la ce se vedea pe rafturi pana la ce doar intuiai ca ar fi de vanzare. Mi-am facut bocanci custom made, puteam sa-mi cumpar si pulover de iarna daca vroiam si sa-mi impletesc parul in zeci de suvite. De fapt, cred ca e strada unde poti sa faci si unde gasesti orice.
Strada unde unii si-au gasit sufletul pereche sau din pacate, sfarsitul. De cate ori auzeam ambulanta pe aceasta strada, insemna ca s-a mai dus un strain. Am intalnit si cateva suflete ratacite, care nu mai aveau cum sa iasa din acel labirint, dar cei mai multi erau constienti ca sunt doar in trecere.
Strada asta face parte din cine sunt eu, pe ea am gasit si eu ceva important si fara ea nu as mai fi cine sunt acum. Ma voi mai reintoarce? Nu stiu, dar parca as vrea sa o pastrez asa cum o stiu eu.
) era blond,cu ochii verzi...ca sa nu zici ca nu ti-am dat nici o informatie despre el
