După revoluţie am căzut în capcana jocului de idei adus din Occident în numele democraţiei şi a tuturor formelor de liber schimb, pentru care nu am avut educaţia necesară, nu am fost capabili să simţim problemele şi să le evităm.
Clasa politică a importat fără discernământ sau cu rea credinţă tot felul de idei antinaţionale sau cel puţin neconforme cu realitatea românească. Astfel, ne-am trezit expuşi dramelor de tot felul. Ultima idee importată fără a fi trecută prin filtrul gândiri este regionalizarea.
Trâmbiţatul izvor de bogăţie va transforma ţara într-un stat feudal în care baronii locali vor fi şi mai bogaţi prin reţinerea în fieful lor a unei cote mai mari din impozite, în acelaşi timp cu dezmembrarea teritorială datorită închegării zonelor transfrontaliere constituite în dauna intereselor noastre şi din cauza clasei noastre politice antinaţionale.
Nu mă credeţi? Poate ar fi bine să vă aduc aminte de consecinţele tratatului de liber schimb CEFTA (România, Ungaria, Cehia, Slovacia, Polonia).
Nu suntem expuşi doar efectului nefast al implementării ideilor economice de sorginte occidentală. Până şi istoria noastră este atacată, ridiculizată şi desfiinţată. Tinde să devină o opinie oficială în U.E. faptul că avem o istorie creată din mituri şi suntem priviţi ca fiind o populaţie fără identitate, un stat format din multiple grupuri etnice, cu doar o provincie, Transilvania, în care se poate vorbi de o conştiinţă europeană.
Sunt conştient că într-o economie globalizată, orice stat naţional nu mai are nicio putere, iar România care se împrumută cu un milion de euro pe oră este de fapt în captivitate şi o pradă pentru multinaţionale.
Cei care controlează fluxul transnaţional de investiţii pot foarte uşor să pună pe butuci orice tară care li se opune.
Sunt convins că în noile condiţii harta lumii va suferi modificări. Se vor retrasa graniţe şi vor avea loc mari migraţii ale populaţiilor destinate să intre în malaxorul creat de cei care conduc lumea.
Euroregiunile nu vor fi decât un instrument de retrasare a graniţelor şi de manevră în funcţie de interesele economice “superioare vetustelor interese naţionale", cu promisiunea creşterii viitoare a nivelului de trai, dar fără a ni se oferi nici măcar garanţia că vom avea posibilitatea de a ne putea opune măsurilor care ne afectează interesele.
Ne vom confrunta nu numai cu distrugerea modestelor capacităţi de producţie controlate de către statele mici şi mijlocii ci şi cu desfiinţarea identităţii naţionale a popoarelor mici şi mijlocii, transformate în simple unelte de producţie.
Pe vremea când încă mă mai trezeam vorbind în public, am fost întrebat în tren (cu o ascunsă ironie) de un vremelnic tovarăş de drum: "Pe ce vă bazaţi? Aţi făcut studii, cercetări?"
Deşi eu îmi însoţisem afirmaţiile de date foarte precise, lipsit fiind de autoritatea vreunui titlu academic şi neavând nici măcar vreo notorietate comparabilă cu a Biancăi, vorbeam în zadar.
Eu mă bazez pe informaţii pe care le poate afla oricine, nu sunt o persoană care să deţină cine ştie ce secrete.
Eu fac afirmaţii pe care le poate simţi şi vedea orice om simplu, dar doar dacă vrea şi dacă este capabil să se rupă de vraja cântecului de sirenă al celor care au interese diferite de ale noastre.
Cea mai sigură metodă de a conduce un popor este cea în care i se oferă pâine şi circ, pentru că i se anesteziază instinctele cognitive şi i se distruge sănătatea spirituală.Apoi apar tot felul de idei, de mesaje, unele subliminale.
Am ajuns să fim bombardaţi obsesiv cu mesaje care nu au nicio legătură cu realitatea, dar care prin omniprezenţa lor ne schimbă modul de a gândi transformându-ne în nişte marionete.
La toate aceste probleme putem să răspundem fiecare dintre noi printr-o judecată trecută prin filtrul conştiinţei dezintoxicate şi luminate de harul credinţei.
Este tot mai greu să facem acest lucru într-o lume pervertită în care apar tot mai multe necesităţi artificiale pe care ne simţim obligaţi să le îndeplinim reducând din timpul petrecut cu familia sau cu noi înşine, ajungând astfel să ne pervertim capacităţile spirituale pe care le folosim doar pentru satisfacerea falselor nevoi materiale.
Pentru a discerne între cele cu adevărat de folos şi cele cu ajutorul cărora suntem folosiţi, fiind transformaţi în unelte, avem nevoie de un antidot la toate ideile şi mesajele care ne otrăvesc mintea şi sufletul, avem nevoie de rugăciune şi nu de lepădarea de adevărurile incomode. Numai astfel, noi, oamenii simpli consideraţi nişte nimicuri, vom putea învinge toate aceste forţe care acţionează asupra noastră prin metode atât de sofisticate şi care au la dispoziţie mijloace atât de uriaşe încât mintea noastră de nimic nici măcar nu le poate cuprinde sau înţelege.
Poate vă veţi întreba de ce suntem nevoiţi să ne luptăm cu atât de multe crize, de ce trăim într-o perpetuă nesiguranţă şi de ce nu sunt capabili cei mai înţelepţi dintre noi să ne rezolve problemele ce ne împiedică să trăim mai bine.
Răspunsuri pot fi multe, în funcţie de interesele şi modul de gândire al respondentului. Eu cred că Eminescu a dat cel mai frumos răspuns:
“Ca un cântec de sirenă
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă
Te momeşte în vârteje."
