Dragii mei, ce ziceti de niste orez cu lapte? Dar nu orice orez cu lapte ci unul cremos, delicat cu aroma de vanilie adevarata si cu gust subtil de lamaie. Sunt sigura ca orezul cu lapte este desertul copilariei tuturor. Era desertul cel mai usor de facut, in special la tara unde aveam lapte gras si bun de vaca. Bineinteles ca bunica mea nu folosea pastai de vanilie sau coaja de lamaie. Punea zahar si uneori putina scortisoara, daca avea adusa de mama “de la oras”. Ni-l servea in strachina (farfurie din lut) si deasupra ne punea chisalita, un gem gros de prune in care nu punea niciodata zahar si care totusi era dulce si aromat. Il mancam repede, aproape pe nerasuflate si era atat de bun, mai bun ca orice alt desert. Imi amintesc ca mereu mai voiam, parca niciodata nu se saturam pana nu-l mancam pe tot. Imi aduc aminte cu drag de acele vremuri si uneori as mai vrea sa fiu acolo. noi, toti trei si bunica.
Intr-o cratita puneti laptele la fiert. Cu un cutit ascutit taiati pastaia de vanilie pe lungime si tot cu ajutorul cutitului indepartati semintele din interiorul pastaii. Puneti semintele in lapte, adaugati si pastaia si lasati laptele sa ajunga la punctul fierbere. Adaugati apoi orezul si fierbeti pana ce orezul este bine fiert. Adaugati zaharul si amestecati pana acesta s-a topit complet. Opriti focul si lasati orezul sa se raceasca putin. Serviti apoi orezul dupa preferinta. Eu l-am pus intr-un pahar si am alternat straturi de orez cu lapte si de dulceata de fructe de padure facuta de mine.
Pofta buna !