Sangeroasa Maricica

De ceva vreme trec printr-o criza fara sfarsit si nu imi mai permit sa merg nici pe Lipscanii Fetestiului, asa ca  va prezint noua mea bautura preferata, in care am pastrat ce era mai bun la vechea mea placere: sucul de rosii, la care am adaugat tuica din productie proprie, putina sare, putin piper de pe varful degetelor si o frunza de patrunjel tocata marunt  pentru ca am auzit ca tine de foame.

Haideti sa bem in amintirea uneia din multele mele ratari!

Am avut odata o sefa care a observat ca incepeam sa tremur cand era nesimtita si a facut din asta un hobby, ba chiar le spunea in soapta noilor veniti: - Fii atent(a) ce tremura asta acum...

Anii au trecut si la un moment dat am ramas singuri in birou. A inchis usa, habar n-am avut de ce, iar eu i-am spus ca o sa se umple de barfe. Pe urma m-au intrebat tot felul de curiosi  daca sefa mi se parea chiar atat de urata desi eu nu am spus nimic nici macar nevestei !!!...

Au mai trecut niste ani, sefa mea a plecat din sistem si la un moment dat a ajuns la o firma care crestea ca Zmeul din povestile cu mafioti. Patronul ma simpatiza, dorea de multa vreme sa vin la el, insa nu doar sangele de ceferist m-a facut sa refuz. Calvarul pe care preferam sa il suport in loc sa ma mut la o firma de succes avea nevoie de un motiv serios, asa ca fosta mea sefa s-a gandit ca refuz din cauza ei: Costel, sa stii ca m-am schimbat! Cand am inchis usa biroului nu eram atrasa de tine, dar se faceau presiuni asupra mea sa aduc pe altcineva in locul tau si am sperat ca ai sa sari pe mine, iar eu aveam de gand sa tip... Bine, eu vroiam sa tip indiferent ce ai fi facut tu, dar a batut intentionat la usa, ca sa ma impiedice, patronul care te vrea la el!...

Stiam deja ca niciun coleg de-al meu nu avea sange de ceferist, ca soarta mea era hotarata, caci mi se pregatea o concediere cat mai urata posibil, aveam alte motive personale, dar nu pot sa nu ma gandesc acum ca am ratat niste ani din viata din cauza unui patron care mi-a vrut binele...

Chiar si asa, nu pot sa nu ma intreb de ce unii isi inchipuie ca se pot schimba, se declara cu totul alti oameni si nu inteleg ca tacerea poate salva aparentele?