Mai ţineţi minte poveştile copilăriei, nopţile nenumărate ale Şeherezadei, palatele cu minarete şi pereţi îmbrăcaţi cu mătăsuri, pardoseli cu mozaic colorat şi covoare moi, divane pline cu perne pufoase şi pleduri cu fir aurit...şi la toate acestea...era mare nevoie de un Calif...Califul Florian!
...stăteam întins, lenevind,  pufăind agale o narghilea cu parfum de căpşun înflorit şi cărbuni roşii  mirosind a smirnă...de jur împrejur, cadâne voluptoase cu faţa acoperită  subtil în mătase străvezie, flutură agale beţe lungi de bambus cu pene  de struţ şi păun, pentru a alunga arşiţa din jurul Preamăririi Mele! Îmi  cântă în surdină câţiva menestreli tocmiţi cu galbeni grei tocmai de la  vest de imperiu, o melodie suavă, dulce şi adormitoare...
 Dar simt  că-mi vine chef de viaţă...chef de danţuri şi de bunătăţuri...bat uşor  din palme şi dinspre bucătării s-arată plini de umilinţă bucătarii  vestiţi ai întregului Orient. - Ce pofteşete Luminăţia Ta?!...,...ce  poftesc...hmmmm...păi poftesc să mă înfrupt azi din ceea ce nu s-a  înfruptat nimeni, niciodată! Vreau să mă uimiţi, vreau să mă încântaţi  şi vreau ceva de neuitat!
 Bucătarii se întrec pe dată să-mi aducă  pofta înspre buze...mă gâdilă cu zaharicale fine, cu ceaiuri aromate, cu  cataifuri dulci şi-nsiropate, cu vinete şi bame coapte...dar le cunosc  pe toate...le cunosc şi le-am mai văzut. Mă-mbufnez, mă întristez şi  bucătarii tremură cu teamă de prea multă neputinţă...
 Eu Însumi mă  ridic cu greu şi-mi târşâi plin de lene imineii din mătase roşie spre  bucătării. Temători dar şi curioşi, toţi bucătarii vestiţi se adună în  jurul meu şi privesc minunăţia! Însuşi Califul întregii lumi pofteşte să  gătească azi...Îmi aleg cu atenţie o mână din orezul cel mai bun,  două-trei felii groase de unt catifelat, o ceapă aurie şi un ardei roşu  precum mătăsurile mele, iar mai apoi vin şi ceva fructe confiate aduse  din colţuri îndepărtate de imperiu...prune, smochine şi curmale dulci ca  mierea. Gândul meu e de a face pilaf...şi nu oricum ci însoţit de carne  fină de crab de prin Marea Marmara...
 Călesc uşor în untul fierbinte  ceapa şi ardeiul, perpelesc apoi pentru câteva clipe şi fructele  dimpreună cu orezul, le dau un praf de sare şi apoi apă din belşug spre a  fierbe încet, acoperit, în cuptorul primitor gata încins.
 Cât timp  pilaful se înfoaie, dau înspre prăjit picioarele de crab, şi acestea  dulci şi parfumate precum un peşte nobil special prins pentru poftele  Luminăţiei Mele.
 Când toate cele sunt gata, le aşez frumos pe  farfurii-nflorate, le rânduiesc să placă ochiului şi le trec pe la nasul  marilor meşteri bucătari...: - Aferim Prealuminate...eşti cel mai mare  bucătar al Lumii Noastre!