Mi-a fost dor de un pilaf...din ala din alte vremuri, de altadat'. Sper ca va mai aduceti aminte de pilaful acela putin zemos, usor dulce-sarat, dintr-un bob simplu fara pretentii de bio, eco si alte dracii moderniste. Pilaful acela legat si aromat servit cu mare drag alaturi de putin pui prajit simplu fara prea mari fasoane si mirodenii. Simplu, bun si perfect. Reteta am facut-o asa cum a fost ea scrisa candva, in Cartea de bucatarie ce a vazut tiparul in '55, carte dupa care a mesterit prin bucatarie a mea bunica Teodora (miss her si n-am stiut a ma purta cu ea in vremurile alea....) si pe care am primit-o in dar cu mare sfiosenie de la ai mei parinti la ultima mea incursiune in provincialul Falticeni. Drag si scump oras!
Intr-o cratita cu apa rece puneti puiul taiat bucati dati la fiert. Cand incepe sa dea in clocote spumuiti si apoi adaugati sare si ceapa taiata in patru, telina, morcovul si patrunjelul curatate si taiate in bucati mari. Lasati sa fiarba putintel, cat sa se inmoaie putin carnita. Nu foarte mult cat sa fie fierb bine, ci doar patruns. Apoil il veti scoate si il veti praji intr-o tigaie cu ulei incins, pana se rumeneste usor.
Separat inabusiti orezul in unt. Zeama in care a fiert puiul o strecurati printr-o sita deasa. Picurati apoi zeama peste orezul inabusit socotind cam la cate o masura de orez, trei masuri de zeama. Fierbeti la foc mic-mic, cat mai mic pace ce orezul infloreste. Daca vi se pare ca mai trebuie zeama, ca e foarte scazut mai adaugati amestecand cu putere. Cand orezul e gata acoperiti cratita cu un capac invelit inr-un prosopel curat.
Serviti-l fierbinte alaturi de carnita proaspat prajita. Presarati piper proaspat macinat si putin patrunjel tocat.
Pofta buna!