Ador parfumul lor. Mi se par mai senzuale decat capsunile, mai ales ciresele de cultura, mari si de un rosu inchis, catifelat. De data aceasta joaca in bucatarie s-a mutat inspre a pregati micile bucurii pe vreme de canicula. Asa incat, un sirop care sa mearga si ca topping pentru inghetata, e perfect! Cu atat mai mult cu cat ar trebui sa fie perfect racoritor, si nu neaparat din pricina ghetii care se subintelege ca prezenta in tot ce inseamna lichide ingurgitate la 30-si-ceva de grade.
N-am sa va spun povestea lor si nici legenda lor, lucruri deja foarte cunoscute. Nici despre Ciresoaia, baba acra si singuratica ce pentru a-si pastra suprematia pe piata si-a inchis ciresul in taina. Si nici despre Louis al XV-lea ori de Plinius cel Batran care erau mai mult decat indragostiti de bobita rosie ce trata rinichii, oasele si alte cele, dar mai ales placerea oamenilor.
Am sa va spun doar ca siropul dulciu bine amestecat cu gheata, dat la congelator si apoi rezdrobita gheata "ciresata" poate deveni o cassata nemaipomenita, iar toppingul e companion bun al unui cheescake mai inedit a carui reteta am sa o public cu alta ocazie (http://klausburger.blogspot.com).
1.ciresele spalate si fara samburi se aseaza intr-o oala potrivit de mare, turnati zaharul peste ele si lasati-le minim 4 ore sa-si lase sucul;
2. pasierati fructele si strecurati sucul; puneti-l la fiert pana cand dispare spuma de de-asupra si se leaga siropul;
3.odata legat siropul, adaugati ghimbirul ras si frunzele de menta legate intr-un saculet de tifon si mai lasati sa dea un clocot;
4.impartiti compozitia in doua; siropul puneti-l in sticlute curate si uscate, caldute si sterilizati la cald;
5.in cealalta parte din compozitia siropului adaugati amidonul si lamaia (amidonul diluat) si mai fierbeti putin pana obtineti un amestec de consistenta unei smantani mai fluide; compozitia de topping o puteti tine in sticle curate, bine sigilate, la frigider si poate fi folosita cu succes peste inghetate, parfait si chiar peste prajiturile cu branza.