Sincer sa fiu uneori cand aud ca mancarea fara carne nu are gust si nu e satioasa nu pot fi de acord. Sigur ca imi plac mancarurile cu carne, si mai sigur e ca, oricum, in ultimii ani, cred ca am redus considerabil aportul de carne pura in dieta mea. Sau poate ca am marit volumul de produse noncarnivore, nu stiu. Adevarul e undeva ascuns in aceasta infinita (din fericire) lume gastronomica.
Am pus malaiul la fiert in apa – si mai departe nu mai am ce sa zic la partea asta ca toata lumea stie cum se face mamaliga. Eu insa am pus in plus si cam 150 ml de lapte, dar si parmezan fin ras (cam doua-trei linguri) pentru a obtine in final o mamaliga cremoasa – asta am vrut, deci in orice caz numai mamaliga groasa nu.
Am taiat ciupercile – cele mai mari in patru cele mici pe jumatate – apoi le-am pus in tigaie, la sotat, in putin ulei de masline. Dupa cateva minute, cand au inceput sa se mai inmoaie am turnat si vreo 50 ml de vin de gatit Porto, plus alt vin rosu pe care il aveam in casa. Sare si piper obisnuit, pentru gust plus, pe final, cam doua linguri de smantana lichida de gatit.
Sincer, mie sosul final de ciuperci mi-a iesit excelent la gust, insa insuficient ca si cantitate lichida – asa ca pe voi va sfatuiesc sa puneti din generozitate vin (mai degraba rosu deci, dar nu sec, ci un pic mai dulce).
La final prima oara in farfuria de servit a mers mamaliga cremoasa, pe deasupra doua polonice din ciupercile cu sosul de rigoare si la final, cu generozitate, fasii de parmezan. Sigur ca la vreo doua ore dupa ce-am mancat mi-am dat seama ca puteam asezona parmezanul ala cu un ulei de masline infuzat pe care il am in casa, dar data viitoare asta.
Mancarea este foarte satioasa, extrem de gustoasa – nu veti simti deloc nevoia de carne – zic asta pentru carnivori – si, dupa cum vedeti, simpla si rustica pana in maduva oaselor.